Răspunsuri la întrebările cititorilor

Primind întrebări de la cititori, din dorința acestora de a înțelege mai bine ce face și cu ce ajută o terapie psihologică, voi prezenta răspunsurile în acest articol.

Din păcate, în minunata țară în care trăim, vizitele la psihoterapeut sunt în continuare considerate un subiect tabu. Nu ești văzut cu ochi buni dacă megi la psiholog, ci dimpotrivă, ești mai degrabă catalogat ca fiind "nebun". Încă zâmbim când vedem în filme scenele în care pacientul stă întins pe o canapea și își expune deschis „ofurile” în fața unui psihoterapeut, fără să realizăm ce influență pozitivă poate avea o astfel de întrevedere cu un psihoterapeut. Contrar așteptărilor, psihoterapia nu este este pentru nebuni și nu implică niciun fel de medicație.Persoanele care vin la psihoterapie nu sunt „pacienți”, sunt „clienți”. Psihologul nu este medic psihiatru (faceți diferența), nu folosește medicamente pentru a ajuta persoana să își depășească problemele, ci o ajută să își descopere propriile resurse, pe care le va folosi pe termen lung, pentru a depăși situația în care se află. Scopul terapiei nu este de a pune individul la zid, ci de a-l ajuta prin comunicare și o relație deschisă și sinceră, să funcționeze eficient și să interacționeze pozitiv cu cei din jur. În cadrul terapiei, persoana învață să aleagă atitudinea constructivă într-o situație problematică.

De cele mai multe ori, calea cea mai sigură pentru a găsi un psihoterapeut de încredere este de a cere referințe de la persoanele care îl frecventează și a căror stare s-a îmbunătățit sau, și mai bine, primind referințe de la un cadru medical. Un psiholog bun va avea nu doar referințe bune, ci și o pregătire pe măsură. Nu apela la cabinete obscure, în care sistemul de confidențialitate este indoilenic, ci consultă registrul psihoterapeuților din România, unde poți găsi un psihoterapeut titrat în orașul tău.

În funcție de problema pe care dorești să o rezolvi sau aspectul din viață ta pe care dorești să îl imbunătățești, trebuie să apelezi la un anumit tip de psihoterapie. De exemplu, dacă problemele sunt de ordin sentimental, ești implicat într-o relație toxică sau legate de socializare, ai complexe și din prisma lor îți este greu să interacționezi cu cei din jur, cel mai probabil ai nevoie de consiliere individuală. În cadrul consilierii individuale, pe parcursul mai multor ședințe de terapie, psihologul te poate ajuta să scapi de complexe și frustrări și îți va întări stima de sine, pentru a interacționa cu succes cu cei din jur sau pentru a-ți folosi resursele astfel încât să pui punct relațiilor negative din viața ta.

Când problemele sunt legate de familie, poți să apelezi la terapia de familie, unde psihoterapeutul va lucra separat cu fiecare membru în parte și va face și consiliere de cuplu, pentru ca lucrurile să revină pe făgașul normal. Este destul de greu să alegi o psihoterapie potrivită de unul singur, însă te poate ajuta un asistent social, care te va îndruma spre specialistul de care ai nevoie.

Întâlnirile periodice au o constantă şi o frecvenţă stabilită de comun acord cu terapeutul. Deşi tehnicile psihoterapeutice sunt diverse, totuşi, ceea ce numim cadru, adică spaţiul, persoana terapeutului şi relaţia cu el, rămân constante. În relaţia cu terapeutul nu există un tipar prestabilit, fiecare persoană este liberă să aleagă ce, cum şi când spune. La început, abordarea anumitor subiecte este dificilă pentru client şi, de aceea, este nevoie de timp dar şi de o atitudine neutră şi neconstrângătoare din partea psihoterapeutului. Pe parcurs, încrederea clientului va creşte, va reuşi să vorbească despre lucruri mai profunde, va descoperi legături între evenimente şi trăiri, care odinioară păreau independente. Există o mulţime de temeri pe care le au persoanele înainte de a începe o psihoterapie:

*că le judecă sau le dezaprobă;
*că psihoterapeutul nu a mai auzit “aşa ceva”;
*că va încerca să afle lucruri pe care nu vor să i le spună, folosind teste sau alte “trucuri”;
*că va încerca să intervină în viaţa lor (vorbind cu părinţii, partenerul, profesori, şefi etc) sau să le influenţeze deciziile;
*că nu va păstra secretul profesional;
*că le va impune un anumit număr de şedinţe sau le va constrânge să continuie, chiar dacă ele simt nevoia să întrerupă;
*că le va considera persoane bolnave, inferioare, incapabile de a-și rezolva singure problemele;
*că nu va lua în serios problema cu care se confruntă, neacordând suficientă importanţă trărilor lor, că le va desconsidera.

Deşi aceste temeri sunt destul de frecvente, ele se diminuează pentru că psihoterapeutul are capacitatea de a asculta orice fel de problemă, de a trata cu respect şi consideraţie orice persoană, de a nu interveni cu întrebări stânjenitoare şi de a vă ajuta să vă (re)căpătați încrederea în propria voastră persoană.