Eu sunt...

            Sunt persoane care mă întreabă: De ce am nevoie de dezvoltare personală? Pentru ce este nevoie de acest proces?

            Pentru a-i face să înțeleagă mai bine, de fiecare dată când mi se adresează asemenea întrebări, rog persoana să se descrie în 20 de adjective. Abia atunci, omul realizează că, mai mult de 5 adjective care să-l descrie, nu mai găsește. Evident că în momentul când nu mai găsește ce să spună despre el, individul se miră cât de puțin se cunoaște. „Cine sunt eu? Știu atât de puține despre propria persoană, mă cunosc atât de puțin...” Realizează că a devenit un străin pentru sine.148750 1568715771348 6084524 n

            Fă-o și tu, acum! Adresează-ți întrebarea „Cine sunt eu?” și vei vedea că vei da imediat câteva răspunsuri generale: femeie/bărbat, mamă/tată etc, și...posibil să nu găsești multe atribute care să te descrie.

            Acum mulți ani am ajuns și eu la un punct de „cotitură” al vieții mele și m-am suprins întrebându-mă „Cine sunt eu?”. Simțeam cum neliniștea mă dizolva și nu reușeam să-mi dau răspuns la întrebarea care mă frământa. Prin lipsa autocunoașterii, negam propria persoană, deoarece neputând să văd cine sunt, nu m-am putut înțelege, devenind o persoană nevoită să folosească măști sociale atât de multe încât nici nu mai știam cum sunt de fapt. Vroiam să mă caut pe mine! Știam cum sunt eu în societate. Cea care eram, vroiam EU să o arăt că sunt, modelată de cerințele sociale. Această imagine nu satisfăcea aspirațiile Eului meu, ci dimpotrivă, le închidea. În acel moment, ceea ce îmi doream să fiu depășea ceea ce eram deja. Și ATUNCI AM DECIS să aflu, SĂ MĂ (RE)GĂSESC. Eram conștientă de puterea obișnuinței și de lupta ce urma să o dau între ceea ce m-am obișnuit să fiu (zona mea de confort) și „eliberarea” sinelui ținut captiv atâția ani (luând forma măștilor pe care le foloseam).

            Nu confundați ELIBERAREA cu LIBERTATEA! Libertate aveam, ea fiind o acțiune exterioară. Eliberarea este corelată cu starea mea sufletească, interioară. A fi liberă înseamnă A FACE CE VREAU, a mă elibera înseamnă A FI CUM VREAU, ceea ce e cu totul altceva. Orice eliberare are profundă semnificație sufletească, întrucât ea reprezintă „act de reparație” de terapie a Eului meu constrâns să se supună unei imagini impuse de alții. Este actul de „restaurare” a ființei mele. Reîntoarcerea la starea naturală, firească de care depindea tot restul vieții mele. Am simțit că acest proces de redescoperire îmi va reda liniștea și siguranța ce vor anula definitiv neliniștea interioară a ființei mele.

            Ce a însemnat pentru mine dezvoltarea personală? Descoperirea acceptării și iubirii din mine a fost forța motrice ce m-a însoțit și mă însoțește permanent. Descoperirea propriilor vulnerabilități și a punctelor tari, din personalitatea mea, mi-au folosit în profesie. Am învățat să nu-mi blochez emoțiile și manifestarea lor, să le manageriez în așa fel încât să nu-mi afecteze echilibrul psihic. AM învățat ce înseamnă RĂBDARE. Prin reluarea și redeschiderea momentelor dureroase din viața mea (pe care preferasem să le uit, să le neg), am învățat IUBIREA și mi-am dezvoltat EMPATIA. Îmi cunosc pragul de acceptare și suportare a suferinței. Poverile atâtor ani de responsabilizare inutilă le-am înțeles și le-am anihilat puterea. Am accesat amintiri pe care le uitasem de foarte mulți ani.

            Am înțeles care este calea mea pe care am învățat să n-o impun nimănui altcuiva, conștientă fiind că mi se potrivește mie. Toate descoperirile mi-au conferit stabilitate și siguranță. M-am angajat permanent în dezvoltarea mea continuă. Odată ce am realizat descoperirea importanței dezvoltării personale, nu contenesc să vă încurajez să începeți în a păși pe acest drum greu, dar cu satisfacții imense.