”ALTOIREA” CARACTERULUI

Există o ştiinţă cu ajutorul căreia, dacă o cunoaşte, omul poate nu numai să-şi remedieze defectele, pasiunile, tendinţele inferioare, ci chiar să profite de pe urma lor. Această ştiinţă este cea a ALTOIRII.

Ştiţi, desigur, că agricultorii au găsit această tehnică pentru a ameliora calitatea fructelor. Dacă, de exemplu, unui păr sălbatic foarte viguros, dar care nu produce decât fructe sălbatice i se pune un altoi de la un  păr de o calitate excelentă, acesta va profita de vigoarea  arborelui sălbatic şi va da nişte pere minunate. Dar, în această operaţie, trebuie cunoscute legile naturii, căci nu orice altoi poate fi grefat pe orice fel de arbore. Există afinităţi şi corespondenţe şi între fructe, iar pe un arbore care face fructe cu sâmbure nu poate fi altoit un altul care face fructe cu seminţe. Oamenii se consideră experţi în aceste tehnici, dar când este vorba de domeniul lor psihic sau spiritual, nu mai sunt la fel de capabili, nici la fel de îndemânatici. Vedem savanţi cunoscuţi, mari scriitori, artişti, filozofi, oameni politici tributari unor vicii, unor pasiuni de care nu se pot lepăda. Câţi artişti foarte talentaţi, chiar geniali, au fost victimele patimii băuturilor, ale drogurilor, s-au ruinat la jocuri de noroc sau din cauza femeilor (nu am să-i numesc aici) şi au murit având aceste slăbiciuni. Dacă ar fi cunoscut legile altoirii ar fi putut grefa pe aceste slăbiciuni calităţi şi virtuţi.

Cum procedăm? Să presupunem că întreţineţi o relaţie de dragoste foarte senzuală. Consideraţi-o ca pe o formă minunată, un copac formidabil din care puteţi extrage energiile altoind pe el o ramură dintr-o altă dragoste pură, nobilă, elevată. Atunci, sevele produse de natura voastră inferioară vor urca, vor circula prin aceste ramuri, prin aceste amprente, aceste noi circuite trasate în creierul vostru, vor produce nişte fructe extraordinare, o dragoste miraculoasă care vă va aduce inspiraţii şi încântări nemaiîntâlnite. În loc să vă facă viaţa imposibilă, senzualitatea vă va servi ca o forţă puternică care vă va conduce până la divinitate. Şi dacă vanitatea voastră este aceea care vă consumă toate forţele, toate energiile, puteţi face deasemenea un altoi. Dacă în loc să doriţi mereu să apăreţi glorios în faţa lumii, a naivilor, a prostănacilor, veţi lua hotărârea de a mobiliza această vanitate şi a o pune în slujba unui ideal, ea va deveni o forţă formidabilă care vă va stimula, vă va proiecta către divin, şi într-o zi ea se va transforma din vanitate în glorie divină.

Dacă sunteţi coleric, este posibil ca din cauza acceselor de furie să vă fi distrus deja până acum câteva  prietenii şi să vă fi stricat  unele premise bune pentru viitor. Ei bine, aveţi posibilitatea de a transforma această forţă brutală, care izbucneşte ca un tunet, de a o sublima, prin altoire, devenind un neobosit luptător pentru a combate şi a învinge tot ceea ce este inferior. În loc să distrugeţi ceea ce este minunat, forţa voastră marţiană vă va ajuta să construiţi. Este suficient să găsiţi altoiurile potrivite.

Clişeele şi altoiurile sunt două metode diferite pe care este nevoie să învăţaţi să le utilizaţi. Clişeele trebuie să le înlocuiţi, dar cu altoiurile este altceva, este suficient să le adăugaţi. Pentru altoire aveți nevoie să păstraţi rădăcinile, să nu le smulgeţi niciodată, căci ele sunt foarte viguroase ca şi trunchiul; pe ele trebuie să aplicaţi altoiul, pentru că ele sunt cele care conţin forţa. Aceste forţe le puteţi lega de o entitate, de un spirit luminos. Acestea sunt altoiurile. Toţi Iniţiaţii au fost obligaţi să pună altoiuri, s-au legat întotdeauna de fiinţele cele mai sublime, iar fructele pe care le-au dat au fost din cele mai bune. Veţi spune: ”În istorie există un anume erou, un anume sfânt, un anume profet, pe care îl admir şi care mă inspiră. În el voi afla altoiurile pe care le caut.” Da, există şi această posibilitate, dar cum ei se află undeva departe, în trecut, nu le veţi putea vorbi şi nici nu veţi putea intra în relaţie cu ei ca şi cu o fiinţă vie. Sau chiar şi atunci când, dintre cei în viaţă pe care îi cunoaşteţi, alegeţi ca model un prieten, un filosof, un artist pe care îl admiraţi, este bine, dar altoiurile vor fi întotdeauna imperfecte, căci acele fiinţe au şi ele anumite slăbiciuni, anumite lipsuri, nu sunt de neclintit, nici absolut de puternici, generoşi, luminoşi sau plini de căldură.

Există însă o entitate care depăşeşte în inteligenţă, în dragoste, în putere, în generozitate toate făpturile pe care le putem întâlni pe pământ, şi care constituie o mare sursă distribuitoare de altoiuri: aceasta este Soarele. Lui adresaţi-vă pentru a vi le procura. De acum încolo, în timp ce veţi contempla răsăritul Soarelui, îi veţi spune: ”O, dragul meu Soare, doresc să înţeleg atât de multe lucruri, dar mă simt atât de limitat! De aceea mă întorc către tine care eşti lumina, care luminezi întreg pământul, ca să-mi dăruieşti şi mie, te rog, câteva altoiuri din inteligenţa ta.” Şi el vi le va dărui, gratuit, vă garantez! Şi atunci veţi pune aceste altoiuri în creierul vostru. S-ar putea să vă trimită chiar şi un specialist, dacă voi nu ştiţi cum să procedaţi. Apoi veţi putea cere şi alte altoiuri: de bunătate, de frumuseţe, de inteligenţă. În Soare se află totul, puteţi să cereţi tot ceea ce doriţi. Numai să nu cereţi toate altoiurile deodată, ci unele după altele, căci în timp ce vă veţi ocupa de unul, celelalte se vor usca şi vor muri.

Unii dintre voi se întreabă dacă glumesc... Nu, vorbesc foarte serios, şi tot ceea ce vă spun acum a fost verificat de mine timp de ani de zile. Şi încă nu v-am spus totul în această privinţă, dar ceea ce eu nu vă voi spune, vă va spune Soarele însuşi. Tot ceea ce cunosc eu, mi-a fost comunicat de către Soare. Sunteţi miraţi aflând că Soarele poate face revelaţii, dar acesta este adevărul! Un mare maestru vă poate da câteva altoiuri, este posibil, pentru că, în mod simbolic, prin lumina şi căldura lui (înţelepciunea şi dragostea) el este un reprezentant al Soarelui, dar nici un maestru nu poate fi comparat cu Soarele. Bineînţeles că un om poate fi asemănător lui, în măsura în care el luminează, încălzeşte şi vitalizează făpturile din jurul lui. Dar el, Soarele, luminează, încălzeşte şi hrăneşte întregul pământ; prin el totul se naşte, creşte şi se coace. Puterea unui Iniţiat nu poate fi atât de mare, chiar dacă el face bine oamenilor. Nimeni nu se poate asemui Soarelui.

Razele Soarelui au puterea de a înlocui tot ceea ce este uzat, impur sau întunecos în voi, cu condiţia să învăţaţi cum să le primiţi. Dacă vă deschideţi lor cu tot sufletul, ele încep să lumineze: ele înlocuiesc omul vechi din voi şi vă regenerează, vă reînnoiesc, vă reînvie; gândurile voastre, sentimentele, faptele, toate devin altele. Din păcate, oamenii care simt senzaţii grozave când mănâncă, beau, fumează, nu simt nimic atunci când se află în faţa Soarelui. Aceasta este din cauză că se află la un nivel de vibraţii prea scăzut; şi atunci, tot ceea ce este inferior îi impresionează, acţionează asupra lor, în timp ce razele Soarelui îi lasă indiferenţi. Dar, cu cât discipolul avansează, evoluează, el devine mai sensibil la razele Soarelui şi ele produc în el revelaţii, încântări, senzaţii cu adevărat cereşti.

Psihologia a descoperit că de noi depinde ca razele Soarelui să producă în sufletul nostru, în inima noastră, fenomene de cea mai mare importanţă, care ne pot regenera, renaşte. Dar bineînţeles că este nevoie să ne pregătim, altfel vom rămâne mereu în afara Soarelui. Să ne pregătim cu câteva zile înainte, cu luni înainte pentru a fi liberi, lucizi, pentru a simţi ce sunt razele Soarelui, cât sunt de puternice, de pure, de divine. Oamenii au capul tare, dar viaţa îşi va asuma sarcina de a-l face “să se coacă”. Eu ştiu ce ştiu. Tot ceea ce vă spun, a fost verificat şi experimentat de mine însumi; eu vi le revelez pentru a vă ajuta şi acum este rândul vostru să simţiţi, să înţelegeţi şi să luaţi hotărâri pentru a avea rezultate.

Fără a dispune de toate aceste cunoştinţe, nu vă puteţi îmbunătăţi cu adevărat. Dar cunoaşterea nu este suficientă, e nevoie să şi iubiţi aceste mari adevăruri pentru a dori să le realizaţi şi să aveţi de asemenea o voinţă de nestrămutat pentru a persevera în muncă. Iată cele trei condiţii necesare: mai întâi cunoaşterea, apoi voinţa şi, în fine, puterea. Unele fiinţe au realizat o asemenea lucrare asupra propriei lor materii încât ei nu mai sunt aceiaşi. La exterior, bineînţeles nu s-au schimbat vizibil, dar în interior sunt diferiţi: ei nu mai suferă ca şi înainte, nu se mai simt la fel de striviţi şi de limitaţi, nu mai sunt în întuneric, ei deţin bogăţii şi cunoştinţe noi, înoată în frumuseţe, radiază... Aceasta este schimbarea!

A te schimba nu înseamnă a deveni de nerecunoscut fizic ci este vorba de schimbarea interioară a vibraţiilor, a emanaţiilor: vă veţi scufunda mâna în apă, iar muribundul care va bea această apă, va învia. Iată adevărata schimbare!

Fragment (adaptat și interpretat) din cartea lui OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV-„ALCHIMIA sau CĂUTAREA PERFECŢIUNII”