Rolul metaforei terapeutice în psihoterapie

Metaforele sunt mai mult decât un mod de a vorbi despre o experienţă. Ele sunt chiar experienţa noastră. Ele stabilesc filtrele prin care percepem lumea şi îi dau un sens acesteia. Din acest motiv, metaforele servesc ca pârghii puternice capabile să schimbe percepţia şi experienţa şi, ca urmare, îţi dau posibilitatea de a schimba comportamentul oamenilor. Metaforele terapeutice sunt povestiri special construite. Deşi sunt simple, ele sunt instrumente ideale pentru schimbări evidente sau tainice. Oamenii se recunosc pe ei înşişi în povestea pe care o ascultă şi devin o parte a acesteia. Aşa că, o metafora terapeutică puternică este o poveste elegant construită care poate declanşa o schimbare personală majoră.

Ca un element al terapiei populare, poveştile se confundă cu conflictele interne, înainte ca psihoterapia să devină o disciplină ştiinţifică. Există nenumărate exemple ale modului cum poveştile au fost utilizate pentru a înţelege problemele de viaţa şi, intr-un sens mai limitat al cuvântului, ca psihoterapie. Probabil cel mai cunoscut exemplu îl constituie colecţia de povesti "1001 de nopţi", care ne spune cum basmele au fost utilizate pentru a ajuta la vindecarea bolii mentale. Povestea poate fi privită din două puncte de vedere: înainte de toate există tratarea cu succes a bolii sultanului, prin înţelepciunea Scheherazadei. În al doilea rând, poveştile sunt "tratamente " pentru cititori şi ascultători, deoarece ei absorb conţinutul poveştilor, trag învăţăminte din ele şi le încorporează în gândirea lor.

Alte povești funcţionează în acelaşi mod, indiferent dacă ele vin din Est, Europa sau alte zone culturale.Pe lângă valoarea lor, ca artă pentru artă, poveştile, basmele, miturile, fabulele, parabolele, producţiile artistice, poezia, glumele etc, sunt instrumente ale terapiei şi pedagogiei populare, instrumente cu care oamenii s-au ajutat cu mult înaintea dezvoltării psihoterapiei.Toate acestea ne conduc la întrebarea : pot fi acestea utilizate de asemenea intenţionat şi conştient în tratamentul terapeutic al conflictelor şi în auto-ajutor, fără a fi considerate fleacuri copilăreşti sau curiozităţi nostalgice sau neavând decât o valoare sentimentală? Da, pentru că ele sunt imagini în limbaj. Ele conduc la înţelegere şi ajută la dezvoltarea capacităţii de a empatiza.

Mulţi oameni se simt copleşiţi când se confruntă cu concepte şi teorii abstracte ale psihoterapiei.Din moment ce psihoterapia nu are loc între specialişti, ci reprezintă o punte către pacienţi (nespecialiști), este esenţial că terapia să fie comprehensibilă. Comprehensiunea poate fi obţinută prin povestea mitologică, prin imaginea verbală. Are legături cu conţinuturi şi evenimente spirituale, umane şi sociale şi oferă soluţii posibile. Din moment ce este independent de lumea directă a experienței pacientului şi din moment ce nu determină rezistenţă din partea pacientului pentru nedescoperirea slăbiciunilor sale, exemplul mitologic, când este utilizat în mod conştient, poate ajuta pacientul să dezvolte o nouă atitudine faţa de conflictele sale.Această realizare ne conduce să considerăm gândul metaforic, la fel că şi poveştile şi fabulele mitologice ca instrumente pentru înţelegerea procesului terapeutic. Poveştile ne oferă exemple ale acestui proces de gândire prin noi căi. Linearitatea gândului logic nu ne conduce destul în afara problemelor. Poveştile, pe de altă parte, prezintă soluţii care sunt neaşteptate şi uluitoare dar, cu toate acestea "reale" şi pozitive. Deşi ele par să intre în contradicţie cu logica şi obişnuinţa, ele ne pot face capabili să facem un salt uriaş în afara capcanei conflictelor noastre.

Erickson a descoperit, în cadrul terapiilor, că atunci când spunea astfel de povestiri ocolea rezistenţa conştientă.

Atunci când povesteşti metafora terapeutică, sădeşti o sămânţă. Unele metafore dau roade imediat iar altele lucrează în timp. Reala frumuseţe a metaforelor terapeutice constă în capacitatea lor de a acţiona într-o manieră indirectă şi discretă, în mod profund şi durabil, în sensul schimbării.

Aceasta înseamnă că, atunci când povesteşti cuiva o metafora, persoana respectivă nu trebuie să-şi dea seama de intenţia ta şi că poţi ajuta oamenii declanşând schimbări profunde în vieţile lor, fără că ei să ştie vreodată că ai acţionat în acest sens.