Dacă aș putea...

Details

Hits: 3544

În anii ce s-au scurs la catedră, la sfârşitul fiecărei promoţii, în cadrul ultimelor ore de “educaţie civică”, îmi făcea plăcere să aflu cum gândesc elevii despre anumite aspecte ale vieţii. Multe m-au ajutat la întâlnirile mele cu părinţii, în cadrul cărora, cu diplomaţie ( fără a desconspira vreodată vreun copil), puneam în discuţie “problemele” prezentate de elevi.

Astăzi, căutând ceva în bibliotecă, un plic a căzut dintr-o carte. Curioasă, am desfăcut plicul şi au apărut câteva coli acoperite cu diferite caractere de scris…La citirea primelor cuvinte, am zâmbit cu ochii înlăcrimaţi de emoţie…Erau răspunsuri date de copii (foşti elevi) la întrebarea: ”Dacă aţi putea să schimbaţi ceva în cadrul familiei voastre, care ar fi aceste schimbări?”. Mi-am amintit că le-am spus: “Îmi doresc să fiţi sinceri. Nu vă voi divulga identitatea, de aceea vă rog să nu vă treceţi numele, pentru a fi convinşi că nu vă voi trăda.”… Relaxaţi, parcă îi văd şi acum în bănci, cu ochii lor mari și privirea sinceră,  neştiind de unde să înceapă, au aşternut gândurile pe aceste coli.

Acum, după atâţia ani (ei fiind adulți acum), îmi permit să vă prezint câteva selecții, gânduri de copil (vârsta 10-11 ani)…Merită! Veţi vedea şi de ce. „Dacă aș putea schimba ceva în familia mea, ar fi următoarele:

-aş vrea să am linişte în casă;

-aş vrea să am o seră cu flori multe şi legume şi să stau toată ziua în ea în locul unde e garajul acum;

-nu i-aş lasa pe tata şi pe fratele meu să plece în Spania;

-dacă aş putea da timpul înapoi, nu aş mai fi rea niciodată;

-nu vreau altceva , pentru că am totul, doar dragostea să rămână în familia mea;

-când e cald afară, aş vrea să o plimb pe sora mea cea mică şi eu…să aibă părinţii încredere în mine;

-dacă aş putea, l-aş face bine pe tatăl meu care e în spital şi, dacă aş putea, aş face să treacă timpul mai repede că tata să vină acasă;

-aş vrea că părinţii mei să aibă bani să pot pleca şi eu în excursii împreună cu colegii mei şi pentru asta mă rog la Dumnezeu;

-aş vrea să o vindec pe mama la picior;

-aş vrea să nu ne mai certăm unul cu altul;

-eu l-aş schimba pe tata într-un om care nu se ceartă şi nu strigă;

-aş vrea să avem mai mulţi bani că să ne plătim cheltuielile, să nu îi mai văd pe părinţii mei supăraţi şi cu lacrimi, pentru că îmi vine şi mie să plâng;

-să ieşim toţi în oraş ca alţii care se plimbă prin parc cu tata şi cu mama lor;

-aş vrea să fiu un copil de care familia mea să fie mândră;

-aş vrea să nu mai strige tata la mama;

-eu aş vrea să fiu cel mai mare copil din familie, părinţii mei să fie cu vreo 20 ani mai tineri ca să mă înţeleagă, să nu am aşa mulţi fraţi;

-primul lucru pe care l-aş schimba ar fi să elimin boala din familie, să aibă părinţii mei mai multă sănătate, înţelegere, să nu mai strige la mine când iau note mai mici, aş vrea să fie mai tineri părinţii mei şi să ajung şi eu mare că să nu mai lucreze părinţii mei, să stea acasă şi să-i îngrijesc eu;

-aş vrea să schimb paturile din casă(că avem aşa de multe) cu o biblioteca imensă, dar ştiu că voi avea una, şi mi-aş dori ca părinţii mei să înţeleagă că îmi doresc un câine şi că dacă ei nu suportă, eu nu sunt ca ei;

-dacă aş putea, aş vrea să nu mai fie suferinţă, durere şi necazuri vreodată în familia mea, să nu mă mai bată fraţii mei mai mari, să povestească şi cu mine cineva, că nu vorbeşte nimeni, numai îmi cer mereu să fac ceva…”

Sunt doar câteva din multitudinea de “schimbări” dorite de ei. Multe se repetă. Cele mai multe se referă la schimbarea comportamentului părinţilor faţă de ei, la dorinţa de comunicare. Cer prea mult aceşti copii?Cineva, cândva, m-a întrebat: “De ce ai ales să lucrezi în învăţământ? E greu cu copiii şi nici nu e grozav plătit domeniul…”Am răspuns,zâmbind şi emoţionată: “Am atâta iubire încât am vrut să o dăruiesc copiilor. Iar ei, copiii, iubesc necondiționat.”

Zâmbesc, cu ochii înlăcrimaţi de emoţia dragostei faţă de aceşti “omușori”.

Simt braţele lor cuprinzandu-mă şi iubirea întorcându-se înzecit înapoi la mine!!!