CARACTERISTICILE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVE

 Psihoterapia integrativă creată de Richard Erskine, președintele Asociației Internaționale de Psihoterapie Integrativă este o psihoterapie cu o bază teoretică proprie, bazată pe cercetările din ultimul deceniu, care urmărește o integrare a domeniilor personalității, a principalelor metode din psihoterapie și a sinelui.

Termenul integrativ are mai multe sensuri. În primul rând, se referă la un proces de integrare a personalității, explicată în psihoterapia integrativa prin modelul „Diamant”. Psihoterapia integrativă se raportează în mod egal la sistemul afectiv, cognitiv, comportamental și corporal al unei persoane.

 În al doilea rând, „integrativ” se referă la integrarea teoriei. Conceptele de bază ale psihoterapiei integrative au la bază o teorie sistemica a personalității, terapiile psihodinamice, centrate pe client, comportamentale, cognitive, familiale, gestalt-terapie, psihoterapiile corporale, teoria relațiilor de obiect, analiză tranzacțională. Toate acestea sunt puse în relație din perspectiva unui sistem dinamic.

 Fiecare din aceste teorii oferă o explicație parțială a comportamentului și fiecare este îmbogățită prin integrarea alături de alte teorii.

 Intervențiile terapeutice utilizate în psihoterapia integrativa sunt bazate pe teoriile dezvoltării care descriu mecanismele de apărare proiective utilizate de individ când există o „scurtcircuitare” a dezvoltării normale.

 Pentru a se diferenția de psihoterapia integrativa eclectică, psihoterapia integrativa creată de Richard Erskine folosește trei teorii proprii: TEORIA MOTIVAȚIEI, TEORIA INTEGRATIVĂ A PERSONALITĂȚII ȘI TEORIA METODELOR ( CHEIA DE FOLOSIRE A PSIHOTERAPIEI INTEGRATIVE).